 |
Ne aflăm la începutul secolului trecut, la începuturile industrializării, o perioadă marcată în egală măsură de temeri pentru viitor şi de proiecte îndrăzneţe. Modernizarea tulbura cutumele societăţii conservatoare, făcând ca eticheta, aparenţa, statutul social să pară simple şi banale gratuităţi, un balet ridicol al unor măşti ce se forţează să pară, dincolo de orice, modele de respectabilitate şi indiscutabilă moralitate. |
 |
Kitty Warren e un model de rafinament, eleganţă, demnitate. O doamnă în adevăratul sens al cuvântului care şi-a trimis fiica la cele mai celebre şcoli, nu a precupeţit niciun efort financiar pentru a-i asigura o educaţie aleasă. Numai că totul se va întoarce ca un bumerang asupra ei. Căci doamna Warren ascunde un teribil secret. În tinereţe, a fost prostituată, a câştigat foarte bine iar în prezent afacerea merge mai departe, "respectabila" doamnă fiind director administrativ în mai multe case ale plăcerii din Europa. Or, fiica sa Vivian care are o atitudine pragmatică dar nu suportă ipocrizia şi spoiala, refuză să aibă viitorul asigurat din asemenea gen de profit. Aşa că rupe relaţia cu mama sa şi se angajează într-o fabrică. |
 |
Spectacolul are coerenţă şi umor şi aceasta în principal datorită faptului că are două protagoniste incontestabile: Maia Morgenstern şi Ilinca Manolache au două scene de forţă împreună în care demonstrează că nu contează vârsta sau experienţa când talentul şi profesionalismul sunt la acelaşi calibru. Prima, în faţa unei partituri cu anvergură ce îi pune în valoare diversitatea mijloacelor de expresie, potenţialul tonurilor dar şi autoironia - e evident că Maia Morgenstern se simte confortabil în acest rol. Cea de-a doua, Ilinca Manolache, construieşte un personaj deopotrivă ferm şi sensibil, furios şi marcat de accese de slăbiciune, un adevăr nu de puţine ori emoţionant. |
 |
O comedie onestă, o poveste din alte vremuri, la fel de tulburi ca cele pe care omenirea le trăieşte şi azi şi se pare că le-a experimentat întotdeauna. |
