Teatru: CRIMA LA HOWARD JOHNSON - 10 februarie 2011

In distributie: Mihai Bendeac, Diana Cavallioti, Emanuel Parvu.

“Crima la Howard Johnson” este titlul unui spectacol a carui premiera a avut loc nu de mult la Teatrul Metropolis din Capitala. Este o piesa scrisa de Ron Clark si Sam Bobrick pentru trei personaje: Mitchell Lovell (Emanuel Parvu), Arlene Miller (Diana Cavallioti si Paul Miller (Mihai Bendeac). De asta data, pe talentatul Emanuel Parvu il gasim in tripla ipostaza: traducator al piesei, actor si regizor al spectacolului.

Socoteala de-acasa…
Iata ce declara Parvu despre spectacol: “Comic… Hilar… Construit pentru public… Rigoare actoriceasca, teatru de dorit. Las publicul sa-si spuna parerea”. Scurt si cuprinzator, am putea spune. Mai adaugam ca nu exista jumatati de decor (de masura nici atat…), nici sugestii, dansuri, pantomima, chestiuni abstracte, dedesubturi cu subînteles, fara înteles ori alte lucruri postdecembriste intalnite deseori în teatrul românesc. Este o comedie adevarata, adica un spectacol la care se rade. Ceea ce pe scenele noastre exista din ce in ce mai rar.
Perioada interbelica. Un subiect arhicunoscut, dar ofertant: triunghiul conjugal, alcatuit din sot, sotie si amant. Care dintre ei e motivul crimei? Ma rog, al tentativei. Locul crimei: o camera a Hotelului Howard Johnson. De la ei, nu de la noi… Un plan de bataie simplu si rapid. Atragerea in cursa a victimei si lichidarea ei, cu sange rece. Odata rezolvata starea de criza, ceilalti doi ar putea trai fericiti pana la adanci batraneti. Numai ca socoteala de-acasa nu se potriveste cu aceea de la hotel…

Care pe care?
Arlene, tanara si atragatoarea sotie. Inima zburdalnica, ochi alunecosi, ar fi zis nenea Iancu. Farmecul ei nu-l lasa indiferent pe dentistul Mitchell, la care-si reconditioneaza dantura atat ea, cat si sotul ei, Paul. Paul… un invidid anost, liniar, corect, limitat si insipid. Singura lui calitate in plan emotional pare a fi faptul ca e iremediabil indragostit de nevasta-sa. Nici nu banuieste ca ea e cuplata de ceva vreme cu stomatologul. Sub un motiv oarecare, sotul incornorat e convocat in camera de hotel de cei doi. De ce? Cum de ce? Ca sa (mi-l) omoare, sa se iubeasca linistiti “porumbeii”. Numai ca planul esueaza, din stangacia criminalilor si neasteptata dibacie e sotului “ingramadit”… Tabloul doi. Aceeasi camera de hotel. Ea, revenita la sentimente mai bune (fata de sot), dar la fel de consecventa in intentii criminale. Numai ca de asta data se coalizeaza cu Paul contra amantului, care - culmea! – a inselat-o cu asistenta! Si acum incercarea da gres. Inutil sa spun ca piesa nu se incheie aici. Pentru ca ultimul act ii are ca actanti ai omorului pe sot si pe amant, uniti in cuget si-n simtiri contra parsivei Arlene, care-i traduce pe-amandoi cu un pitic handicapat, mare maestru al psihozei in masa. Evident, in randul masei de femei…